Ideologii şi curente de gândire în secolul XX şi rădăcinile lor istorice
Secolul XX a rămas în memoria lumii drept secolul celor mai negre extreme ideologice şi politice: nazismul şi comunismul. În favoarea sau împotriva lor s-au născut, pretutindeni, curente de gândire de natură să marcheze viaţa intelectuală, mentalităţile, dezbaterile şi soluţiile politice. Totul a coagulat, explicit sau nu, în jurul problematicii pe care cele două tipuri de totalitarism au impus-o de la sine. Nici o inteligenţă lucidă şi responsabilă a veacului n-a putut eluda, cu bună credinţă, întrebările legate de regimurile dictatoriale, de spaţiul concentraţionar, de modelele politice optime, de efectul ideologiilor asupra vieţii publice şi a valorilor, dar şi asupra vieţii private, a creativităţii, a strategiilor de supravieţuire fizică şi morală.
Cadrul de cercetare pe care îl propunem va încerca să sistematizeze teritoriul complicat al interferenţelor dintre gândire şi ideologie (Când devine un sistem de gândire simplă ideologie şi cu ce efecte? Ce legătură este între ideologie şi utopie? Ce tip de instituţii decurg în mod necesar din efortul de a transforma o ideologie în mecanism de putere?), şi să explice modul în care o ideologie ajunge să domine scena politică, valorificând, pe de o parte, un proiect de viitor idealizant şi o retorică a tradiţiei legitimatoare pe de alta. (Este nazismul o prelucrare deviatorie a romantismului german? Este comunismul un fel de a manipula, ipocrit şi perfid, achiziţiile Iluminismului?).
English
The 20th century will remain in world memory as the century of the darkest political and ideological extremes: Nazism and Communism. Their espousing or rejection has generated everywhere trends of thought that left a deep mark on intellectual life, on mentalities, on political debates and solutions. Explicitly or not, the two types of totalitarianism imposed the agenda: no intelligent, lucid and responsible thinker could avoid, in all good faith, confronting the questions raised by the existence of dictatorial regimes and concentration camps, or attempting a reflection on optimal political models, on the effects of ideologies on public life and values, but also on private life, on creativity, on the strategies of physical and moral survival.
The research framework we propose will provide an opportunity for a more systematic approach of the complex territory where philosophical thinking and ideology intersect (When does a system of thought become mere ideology, and with what effects? What is the relationship between ideology and utopia? What types of institutions result, of necessity, from the endeavour to convert an ideology into a mechanism of power?), and for a further inquiry into the ways in which an ideology comes to dominate the political scene, in drawing its inspiration from an idealizing project for the future on the one hand, and from a rhetoric of legitimizing tradition on the other. (Is Nazism a wayward development of the German Romanticism? Is Communism a hypocritical and devious way of manipulating the attainments of the Enlightenment?).