Stiintele socio-umaniste in contextul evolutiei globalizate
- dezvoltarea si implementarea programului de studii si cercetare postdoctorala

Profil

Experienţa profesională

• 2007, septembrie - prezent
  Funcţia sau postul ocupat: Bibliotecar IA
  Activităţi şi responsabilităţi principale: Catalogare carte sec. XVI-XIX din Fondul “Satu Mare”
  Numele şi adresa angajatorului: Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
  Tipul activităţii sau sectorul de activitate: Biblioteca Academiei Române
• 2001, februarie -2007, septembrie
  Funcţia sau postul ocupat: Bibliotecar I
  Activităţi şi responsabilităţi principale: Catalogare carte modernă
  Numele şi adresa angajatorului: Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
  Tipul activităţii sau sectorul de activitate: Biblioteca Academiei Române
• 1996, octombrie – septembrie 2000
  Funcţia sau postul ocupat: Doctorand cu frecvenţă, Universitatea “Babeş-Bolyai”
  Activităţi şi responsabilităţi principale:
  • Documentare în vederea elaborarii tezei de doctorat
  • Activitate didactică la Catedra de Istorie Modernă:
    • Raportul dintre istorie şi ştiinţele etnologice (seminar), semestrul I al anunlui universitar 1996-1997
    • Problema agrară în România în perioada 1821-1918 (seminar), semestrul II al anului universitar 1996-1997.
  Numele şi adresa angajatorului: Universitatea “Babeş-Bolyai”
  Tipul activităţii sau sectorul de activitate: Învaţământ universitar
• 1994, octombrie – 1996, octombrie
  Funcţia sau postul ocupat: Asistent cercetare la Institutul “Arhiva de Folclor a Academiei Române” Cluj-Napoca
  Activităţi şi responsabilităţi principale: Întocmirea corpusului cântecului de cătănie
  Numele şi adresa angajatorului: Academia Română, Filiala Cluj-Napoca
  Tipul activităţii sau sectorul de activitate: Cercetare în domeniul etnologiei şi folclorului
• 1986, septembrie – 1989, septembrie
  Funcţia sau postul ocupat: Învăţătoare la Şcoala Generală Mogoş-Cojocani
  Activităţi şi responsabilităţi principale: Activitatae didactică
  Numele şi adresa angajatorului: Şcoala Generală Mogoş-Valea Barnii
  Tipul activităţii sau sectorul de activitate: Învăţământ preuniversitar

Educaţie şi formare

• 1996 - 2000
  Calificarea / diploma obţinută: Doctor în istorie
  Disciplinele principale studiate / competenţe profesionale dobândite:
  • Istoria modernă a României, istoria presei româneşti, etnologie
  • Cercetări în arhivele şi bibliotecile din Transilvania în vederea elaborării tezei de doctorat
  Numele şi tipul instituţiei de învăţământ / furnizorului de formare: Facultatea de Istorie şi Filosofie, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca
• 1989-1994
  Calificarea / diploma obţinută: Licenţă
  Disciplinele principale studiate / competenţe profesionale dobândite: Istorie, Istorie modernă, Etnologie
  Numele şi tipul instituţiei de învăţământ / furnizorului de formare: Facultatea de Istorie şi Filosofie, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

O contribuţie românească la studiul etnopsihologiei si psihologiei sociale: Dumitru Caracostea, Aspectul psihologic al războiului

Proiectul nostru propune reactualizarea unei unice şi foarte originale cărţi scrise de criticul, teoreticianul şi folcloristul Dumitru Caracostea, Aspectul psihologic al războiului. Din prefaţa cărţii aflăm că autorul a predat, pentru scurtă vreme între 1919-1921, la Şcoala Superioară de Război, un curs de psihologie, curs ce a stat la originea acestei cărţi. Faptul acesta se petrecea în contextul primilor ani de după Primul Război Mondial, când conducerea Şcolii de Război dorea să arate că lecţia războiului fusese înţeleasă: cursul de psihologie ţinut viitorilor ofiţeri superiori de stat major nu mai trebuia să se limiteze la nişte cunoştinţe generale, aşa cum fusese el înainte de război, fără legătură cu problemele care le ridică pregătirea psihică a soldatului şi efectele războiului asupra psihicului individual şi de grup. Caracostea, care publicase deja un studiu consistent despre balada Mioriţa, a fost, aşadar, invitat să ţină un curs de psihologie bazat pe experienţa proaspătă a războiului şi pe cunoştinţele sale de cercetător al lumii spirituale a satului, de unde se recruta marea majoritate a soldaţilor. El păşea atunci pe terenul psihologiei militare, ramură a psihologiei sociale care îşi căuta încă forma.

Obiectivele cercetării

Proiectul are în vedere reeditarea cărţii lui Caracostea însoţită de un întins studiu introductiv şi aprofundarea cadrului cultural românesc şi european în care s-a născut cartea, a preocupărilor elitei militare româneşti de racordare la ideile europene cele mai moderne, preocupări care au condus la însărcinarea lui Caracostea cu un asemenea curs de psihologie la Şcoala Superioară de Război, dar urmăreşte şi clarificarea abandonării bruşte a preocupărilor sale de acest fel. Cercetarea presupune o incursiune în istoria psihologiei, etnopsihologiei, psihologiei sociale din primele decenii ale secolului XX, discipline care au evoluat considerabil ulterior. Nu în ultimul rând intenţia proiectului este aceea de a valorifica materialul adunat la cererea lui Caracostea de cursanţii Şcolii Superioare de Război comparând materialul utilizat în redactarea cărţii şi de a-l semnala spre a fi utilizat în alte cercetări.

Cartea reţine în mod deosebit atenţia cercetătorului de azi prin abordarea interdisciplinară, deschiderile metodologice şi teoretice, dar mai ales prin încercarea de a oferi un repertoriu al reacţiilor psihice individuale şi de grup în război. Chiar dacă se resimte de pe urma faptului că a fost elaborată în grabă şi în lipsa unor studii premergătoare şi autorul nu a mai revenit asupra ei, aşa cum proceda de obicei, acesta părăsind după abia doi ani Şcoala de Război şi preocupările de acest fel, lucrarea sa e unică în cercetarea românească. Caracostea a fost nevoit să creeze atât sursele, cât şi metodologia unei cercetări concepute de la început ca interdisciplinare. Cu toate că a pornit de la şcoala psihologică a lui Wilhelm Wundt, al cărui prestigiu în ştiinţa românească era atunci era covârşitor , şi de la ideile lui Gustave Le Bon despre psihologia mulţimilor, studiul său se doreşte o abordare originală, chiar critică mai ales faţă de interpretarea dată ideilor lui Le Bon în anumite medii militare. Caracostea nu poate face abstracţie de faptul că s-a format la şcoala celui mai reputat specialist în lingvistică romanică al epocii, W. Meyer-Lübke, şi atrage atenţia asupra expresivităţii limbii soldaţilor. Poate mai importantă e viziunea sa de folclorist avizat, pentru care cântecul de cătănie exprima un punct de vedere negativ al lumii ţărăneşti faţă de obligaţia serviciului militar, dar era, alături de celelalte creaţii ale spiritului popular, şi operă de artă de mare valoare. Ţăranii, ostili serviciului militar, pot deveni foarte buni luptători dacă se cunoaşte modul lor de gândire şi sistemul de valori, iar autorul se străduie să atragă neîncetat atenţia asupra mentalităţii tipice populaţiei rurale. De aceea îşi considera demersul „un curs de folclor aplicat la experienţa primului război mondial”. Folclorul, în accepţiunea sa, are un sens mai larg, similar antropologiei de azi, adică tot ce se referă la lumea rurală. „Înţeleg prin folklor cunoaşterea sistematică a vieţii poporului.“

Un capitol din cartea lui Caracostea se numeşte Psihologia mulţimii şi porneşte, inevitabil, de la scrierile lui Le Bon. El se raportează critic la vulgarizarea ideilor acestuia în cartea de psihologie militară a doctorului Marcu Câmpeanu care a scris un studiu de psihologie militară de succes în Europa la începutul secolului XX . Însăşi lucrarea lui Gustave Le Bon nu e scutită de critica caracostiană: „concepută în fel diletant, aduce material interesant şi satisface înclinarea cititorilor către generalizări pripite.”

Abordarea interdisciplinară, între etnopsihologia lui Wilhelm Wundt şi psihologia mulţimilor reprezentată de Gustave La Bon, viziunea sa de fin cunoscător al lingvisticii şi al creaţiei folclorice româneşti creează din start condiţiile unei cărţi interesante. Mai demn de relevat este felul în care a creat baza documentară a studiului său. Neavând la îndemână documentele şi metodele care să-i permită să tragă concluzii asupra unor fenomene legate de viaţa psihică colectivă a soldaţilor, a avut o idee neobişnuită: cursanţii săi, toţi foşti ofiţeri combatanţi, vor descrie sub aspect psihologic războiul abia sfârşit. El sublinia că a procedat ca un folclorist care recurge la ancheta de teren , dar nu putem să nu remarcăm aspectul de experiment real, la scară naţională, pe care l-a creat războiul. Pornind de la teoriile sociale dominante ale vremii sale, Caracostea a realizat un studiu de psihologie socială mult mai complex, necantonat într-o singură disciplină. Speranţa de a-l perfecţiona ulterior nu s-a împlinit.

Interesul psihologilor faţă de viaţa militară în anii dinaintea şi din timpul Primului Război Mondial a fost de necontestat, dar a dat roade abia mai târziu, stând la baza dezvoltării psihologiei din anii de după război. Cercetările din vremea războiului se resimt, nu numai în spaţiul german, de pe urma propagandei pentru război, fiind un amestec de observaţii riguroase cu afirmaţii şoviniste. Printre posibilele modele ale cercetării sale, poate fi citată lucrarea lui Leon Vauthy, Psychologie du soldat en campagne, apărută la Paris în 1920. Acesta şi-a întemeiat afirmaţiile pe experienţa personală şi observaţiile făcute vreme de trei ani pe front, în timp ce Caracostea a făcut apel la observaţiile a peste 100 de ofiţeri combatanţi din timpul Primului Război. Despre ofiţerii austro-ungari ştim din monografia lui István Deák că până la 1918 erau departe de a se preocupa de soldaţii lor , iar după aceea respectiva armată dispare.

Cartea aceasta unică a avut un destin cel puţin ciudat în mediul intelectual românesc. Lucrări de psihologie militară de acest nivel nu mai există în bibliografia românească interbelică. Cele pe care le-am găsit până acum se mulţumesc, în general, să rezume ideile lui G. Le Bon şi ale lui Marcu Câmpeanu, fără a avea caracterul concret şi interdisciplinar al cărţii lui Caracostea, caracter rezultat din experienţele personale şi de grup relatate de cursanţii săi. Unele nici măcar nu menţionează cartea lui Dumitru Caracostea, fiind nişte broşuri chiar sub nivelul cărţii lui Marcu Câmpeanu.

După o pauză forţată de câteva decenii s-au reluat şi cercetările de psihologie socială şi militară. Interesul psihologiei militare actuale, la noi ca şi pe plan internaţional, s-a deplasat către dimensiunea practică, aplicativă a rezultatelor psihologiei în domeniul militar, părăsind, din cauza specializării tot mai adânci, cercetările cu caracter mai larg. Interesul ştiinţific faţă de armată şi război s-a regrupat în sfera sociologiei, chiar dacă nu ocupă un loc important în cercetările de după ultima conflagraţie mondială. Mai ales cercetătorii germani deplâng neglijarea acestei teme şi încearcă să recupereze timpul pierdut. După 1945 reprezentanţii germani ai ştiinţelor sociale priveau, cel mai adesea, cu aversiune tot ceea ce ţinea de armată, militarism, înarmare, mai ales că în epoca naţional-socialistă cei mai mulţi protagonişti ai psihologiei militare se compromiseseră prin legătura strânsă cu cercurile de la putere. Mult mai bine cercetate au fost aceste teme în S.U.A. unde, graţie unor reprezentanţi importanţi, sociologia militară a ajuns repede centrul studiilor sociale despre armată. Caracterul interdisciplinar al acestor cercetări nu se reflectă într-un nume care să exprime mai adecvat domeniul de cercetare, astfel că, în lipsa unui termen mai potrivit, se vorbeşte de sociologia militară. Principalele teme de cercetare ale acesteia sunt: viaţa cotidiană în timp de pace (chestiuni legate de motivaţie, disciplină, ritualuri militare, consecinţe sociale şi organizatorice ale noilor tehnologii etc.), probleme organizatorice legate de mobilizare, de misiunile de pace, armata şi societatea (evoluţia profesiei de soldat, structura socială şi modul de recrutare, formarea soldaţilor, familia soldatului, femeile sau minorităţile în armată), armata şi statul (armata şi democraţia, amalgamarea intereselor economice şi militare), armata şi politica internaţională.

Socotim că reeditarea cărţii lui Dumitru Caracostea ar putea impulsiona demersuri profitabile pentru ştiinţe precum istoria, antropologia, psihologia, sociologia etc. Demersul său atât de original la noi, dar şi în Europa vremii sale, poate interesa orice om de cultură dornic să se informeze despre cele mai noi şi interesante cercetări din epoca interbelică, dar şi să admire un patriotism lipsit de orice emfază şi vorbe de prisos. În fapt, cartea sa e departe de a se adresa doar militarilor de carieră. Ea se adresează în egală măsură istoricilor, arătându-le o altă faţă a războiului, dar şi oamenilor de cultură în general care pot admira abordarea necantonată într-un câmp de cercetare îngust şi viziunea îndrăzneaţă a unui nespecialist.

Metodologie

Fiind vorba de o carte situată la intersecţia mai multor discipline din perioada interbelică, proiectul presupune o abordare istorică interdisciplinară, o familiaritate cu metode specifice unor discipline umaniste (lingvistică, folclor) şi sociale (etnopsihologie, psihologie socială) pe care autorul le mânuia firesc. Reconstituirea climatului intelectual în care o asemenea carte a fost scrisă va avea în vedere permanent contextul european şi raportarea la modelele din ştiinţele umaniste şi sociale germane şi franceze, predominante în cultura română în epocile antebelică şi interbelică.

Etapele cercetării şi rezultate preconizate

1. O primă etapă a cercetării va fi axată pe cercetările în arhivele militare române în vederea clarificării prezenţei lui Caracostea la Şcoala Superioară de Război, ca şi a raporturilor mediului militar românesc cu cel străin, în principal francez şi german; parcurgerea bibliografiei române şi străine referitoare la mediile militare române şi străine, a penetrării ideilor etnopsihologiei, psihologiei mulţimilor, dar şi a efectelor Primului Război Mondial asupra învăţământului militar şi, mai ales, asupra aplicării achiziţiilor psihologiei în principalele armate europene. De asemenea, vom căuta o explicaţie a tăcerii de care e înconjurată, de decenii, cartea lui Caracostea. De ce studiile de istoria disciplinei din ultimele decenii, precum volumul colectiv din 1984, Psihologia socială în România, coordonat de Ana Tucicov-Bogdan, (apărut la Editura Academiei R.S.R.), ca şi cel al lui Septimiu Chelcea, Un secol de cercetări psihosociale, apărut la Polirom, în 2002, îi ignoră contribuţia? Deşi ambele trec în revistă, în paralel cu etapele principale ale cercetării psihosociale la nivel mondial, contribuţiile oricât de modeste ale conaţionalilor noştri, nu socotesc vrednică de amintit cartea lui Caracostea.
2. Redactarea studiului introductiv al noii ediţii care va lămuri chestiunile de mai sus şi cele care vor mai apărea pe parcursul documentării în arhive şi biblioteci.
3. O nouă ediţie a textului va avea nevoie de explicaţii ale termenilor psihologici utilizaţi de Caracostea, specifici vremii, din care unii acoperă astăzi altă paletă de preocupări, (ca de exempplu cel de ”psihologie militară”), ca şi de completarea acelor informaţii bibliografice pe care autorul le-a inserat în text fără a aminti decât numele autorului.
4. Evaluarea materialului adunat de Caracostea prin intermediul cursanţilor săi într-un studiu de mică întindere. Dacă materialul acesta mai există în arhivele respectivei instituţii militare, el va fi confruntat cu studiul lui Caracostea, dar va putea fi valorificat de către istorici sau alţi cercetători.

Domenii de cercetare de interes / articole publicate

Cărţi

• A humor az avantgárdban és a posztmodernben (Umorul în avangardă şi postmodernism, studiu, coautor: Selyem Zsuzsa), Ed. Scientia, Cluj-Napoca, 2004.
• Az avantgárd az erdélyi magyar irodalomban (Avangarda în literatura maghiară din România, studiu), Ed. Mentor, Tg. Mureş, 2006.
• Avangarda în literatura maghiară din România. Trad. Kocsis Francisko. Timişoara, Ed. Bastion, 2009. (lb. rom.)
• Avant-garde and Representations of Communism in Hungarian Literature from Romania. Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 2009. (lb. engl.)

Studii în reviste şi volume colective (selecţie)

• Histories of Transylvanian Hungarian Literature (Istoriile literaturii maghiare din Transilvania). TRANSYLVANIAN REVIEW 4/2004, P.52–59. (ISI)
• Shift of Languages in the Works of Robert Reiter, TRANS Internet-Zeitschrift für Kulturwissenschaften (Wien), August 2005, P.1-5
• Reperes sur la littérature hongroise du Banat, Le Banat: Un Eldorado aux confins. CULTURES D’EUROPE CENTRALE. (Paris) Hors série No. 4 – 2007, P.143-148
• Szemlélettranszfer: az Index Könyvtár mint a szürrealista elképzelések magyarországi megalapozásának kísérlete (Transfer de viziuni: Colecţia Index ca organ al diseminării ideilor suprarealiste în Ungaria), KALLIGRAM (Bratislava), 11/2010, P.81-86
• Multi-Level Discourse in György Szántó’s Prose in the 1920’s. In: (Hrsg.) Pál Deréky et alii: Mitteleuropaische Avantgarden. PETER LANG GMBH, Frankfurt am Main, 2006. P.141–154.?
• Az álom antológiája. Vázlat a román és a magyar szürrealizmus mitologikus elemeiről. (Antologia viselor. Schiţă a elementelor mitologice în suprarelaismul maghiar şi românesc) In: Ágoston Zénó Bernád, Márta Csire, Andrea Seidler (Hg./Eds.): On the Road / Zwischen Kulturen unterwegs. LIT VERLAG, Wien–Berlin, 2009. P. 84–92.
• Beugrani a hold hűvös fogai közé. Az avantgárd nyomai Becski Irén költészetében. (Avangardismul şi lirica lui Becski Irén) In: Varga Virág – Zsávolya Zoltán (szerk.): Nő, tükör, írás. Értelmezések a 20. század első felének női irodalmáról. RÁCIÓ KIADÓ, Budapest, 2009. P. 482–491.
• Akik megölték halottaikat. A román avantgárd irodalom hatástörténeti helye (Cei care şi-au ucis morţii. Despre receptarea avangardei româneşti), In: RODOSZ-tanulmányok 2002. I. , EDITURA KRITERION, CLUJ-NAPOCA, Editor: Szabó Levente, 2003, P. 239-250
• Robert Reiter sau poetica tăcerii, In: Paradigma ereticului, EDITURA AUGUSTA, UNIVERSITATEA TIBISCUS, TIMISOARA, Editor: Cornel Harangus, 2004, P. 24-33
• Rîs, corp, culpabilizare, avangardă literară, In: Eseuri de fenomenologie a culpabilităţii, EDITURA AUGUSTA, UNIVERSITATEA TIBISCUS, TIMISOARA, Editor: Cornel Harangus, 2004, P. 5-13
• Emlékeztető: Gaál Gábor és a Korunk viszonya az avantgárdhoz (Relectura relației dintre avangardă și Gaál Gábor în epoca în care activa la Korunk), In: Közép-Európa vándora. Korunk-dosszié 1957–2007, KOMP PRESS, CLUJ-NAPOCA, Editor: Kántor Lajos, 2007, vol. II, P. 156-160.
• Hungarian Literature from Romania between the minor and majority usage of language. In: Ioana Bot – Adrian Tudurachi (coord.): Identité nationale: réalité, histoire, littérature. INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN, BUCUREŞTI, 2008, 245–257.
• Kulturális cserék és kapcsolódási pontok a román és a magyar avantgárd irodalom között (Contacte şi schimburi între avangarda maghiară şi cea română), In: Önzetlen pulpitus. Írások Dávid Gyula nyolcvanadik születésnapjára. , EDITURA MENTOR, TARGU MURES, Editor: Demény Péter, 2008, P. 97-106.