Stiintele socio-umaniste in contextul evolutiei globalizate
- dezvoltarea si implementarea programului de studii si cercetare postdoctorala

Profil

Domenii de interes ştiinţific: perioada neoabsolutistă în Transilvania şi în Monarhia Habsburgică, istoria saşilor transilvăneni în epoca modernă, paleografia germană şi maghiară în epoca modernă.

Experienţa profesională

din decembrie 2008

Funcţia sau postul ocupat: cercetător ştiinţific III în cadrul Academia Română Filiala Cluj – Institutul de Istorie „George Bariţiu” Cluj-Napoca
Activităţi şi responsabilităţi principale: Participare la programe şi proiecte de cercetare, precum şi în cadrul granturilor de cercetare specifice (interne şi externe)
Numele şi adresa angajatorului: Academia Română Filiala Cluj – Institutul de Istorie „George Bariţiu” Cluj-Napoca
Tipul activităţii sau sectorul de activitate: cercetare

din ianuarie 2009

Funcţia sau postul ocupat: Traducător (română-germană) în cadrul rectoratului Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Activităţi şi responsabilităţi principale: Elaborarea de acte specifice; menţinerea de contacte ştiinţifice şi administrative pe plan european
Numele şi adresa angajatorului: Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Tipul activităţii sau sectorul de activitate: traduceri de specialitate

2008-2011

Funcţia sau postul ocupat: Cercetător în formare; grant CNCSIS ID-816
Activităţi şi responsabilităţi principale: Cercetare ştiinţifică concentrată pe a doua jumătate a secolului 19. în Transilvania; cercetarea relaţiilor internaţionale din epocă
Numele şi adresa angajatorului: Academia Română, Filiala Iaşi
Tipul activităţii sau sectorul de activitate: Cercetare-documentare

2008-2011

Funcţia sau postul ocupat: Cercetător în formare
Activităţi şi responsabilităţi principale: Cercetare ştiinţifică pe tema „Relaţia rural-urban în procesul modernizării în Transilvania, 1850-1914”
Numele şi adresa angajatorului: Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-napoca
Tipul activităţii sau sectorul de activitate: Cercetare-documentare

Educaţie şi formare

2003-2008 doctorat în cadrul Şcolii Doctorale a Facultăţii de Istorie Modernă, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Calificarea / diploma obţinută: titlul de doctor în Istorie Modernă
Disciplinele principale studiate / competenţe profesionale dobândite: titlul lucrării de doctorat: „Saşii transilvăneni şi autorităţile austriece în deceniul neoabsolutist, 1849-1860”
Numele şi tipul instituţiei de învăţământ / furnizorului de formare: Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca

2001 - 2003: masterat în domeniul Socioantropologiei Istorice, la Facultatea de Istorie-Filosofie/Catedra de Istorie Modernă a Universitatăţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca
Calificarea / diploma obţinută: diplomă de masterat în domeniu Socioantropologie Istorică
Disciplinele principale studiate / competenţe profesionale dobândite: titlul disertaţiei de masterat „Aspecte ale raporturilor dintre putere şi societate în Transilvania în perioada neoabsolutistă”
Numele şi tipul instituţiei de învăţământ / furnizorului de formare: Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca

Limbi straine cunoscute: Germana, Maghiara, Engleză, Italiană, Franceză

Alte abilitati si competente:

• Capacitate de comunicare, adaptare, muncă în echipă prin participarea la numeroase proiecte multiculturale, pluridisciplinare şi de echipă, inclusiv în domeniul social-umanitar.
• Obişnuinţa activităţii în medii multilingvistice şi multiculturale, prin contactele la nivel european, prin implicarea în activităţi de cercetare şi ca traducător-translator.
• Competenţe organizatorice, în urma participării la organizarea a numeroase manifestări ştiinţifice şi prin participarea la numeroase proiecte de cercetare colective.
• Abilităţi comunicative prin participarea în calitate de translator la numeroase manifestări ori întâlniri ştiinţifice, experienţă în colaborarea cu mediul privat.
• Bună cunoaştere a pachetului Microsoft Office
• Cunoaşterea aspectelor tehnice în munca cu echipamentele IT (instalări soft, devirusări, configurări hardware etc.)

Transilvania între centru şi periferie. Statutul unei ţări de coroană între diferitele regimuri politice, între anii 1849-1867

La nivelul Monarhiei habsburgice, perioada cuprinsă între anii 1849 şi 1867 a fost una caracterizată de numeroase schimbări şi tatonări în ceea ce priveşte regimul politic, un proces care a avut repercusiuni asupra tuturor compartimentelor societăţii. După marea furtună pe care a reprezentat-o revoluţia din anii 1848-49, care aproape a dus la dezmembrarea Monarhiei, au succedat două mari perioade până la instaurarea regimului dualist, care, cu toate lipsurile sale, a adus o anume doză de stabilitate regimului politic. Este vora despre neoabsolutism (1849-1860, în linii mari) şi liberalism între 1860-1867. Ambele regimuri politice au fost caracterizate de numeroase fluctuaţii ale caracteristicilor establishment-ului politic care se pot revedea şi în statutul Marelui Principat al Transilvaniei, care constituia la acea vreme una dintre cele mai complexe dintre ţările coroanei aflate la periferia Monarhiei. Fluctuaţiile amintite nu au fost altceva decât tatonări în vederea stabilirii unui regim politic prin care să se poată asigura o guvernare unitară a întinsului stat monarhic.

În ceea ce priveşte Transilvania, în această „ţară a Coroanei” au existat numeroşi factori specifici care au influenţat modul integrării în sistemul funcţional al statului. În primul rând, într-un mod specific provinciilor sud-estice, Revoluţia anilor 1848-49 a lăsat urme adânci în societate, ale căror eliminare a fost una dintre misiunile de bază ale regimului neoabsolutist instaurat imediat după înfrângerea mişcării revoluţionare. Apoi, componenţa etnică şi religioasă a provinciei, reflectată în mod tradiţional în organizarea politică, judiciară şi economică a trebuit modificată pentru a se putea asigura o bază durabilă de organizare, chiar dacă aceasta a însemnat sfârşitul unor sisteme tradiţionale, precum au fost privilegiile naţiunii săseşti, dar aducând în schimb mai mult echilibru, pe principiul „egalei îndreptăţiri” propovăduite de către regimul Bach. Prin punerea în aplicare a unui vast program reformist s-a ajuns în anii 1854-1855 la implementarea „Definitivum”-ului, care a reprezentat pentru Transilvania racordarea la un sistem unitar de organizare politică, administrativă şi judiciară valabilă pe întinsul întregii Monarhii habsburgice. Acest lucru a constituit un pas semnificativ spre integrarea acestei provincii într-un sistem mai vast, cu urmări vizibile până în ziua de astăzi.

Reformele sistemului neoabsolutist au funcţionat în paralel cu o politică care viza estomparea diferenţierilor care se bazau pe criterii naţionale, tocmai prin conceptul „egalei îndreptăţiri”: pe de o parte, saşii ardeleni au pierdut vechile privilegii politice, pe cealaltă românii transilvăneni, lipsiţi până în acel punct în mare măsură de implicarea în chestiunile politice, au început să aibă o pondere tot mai însemnată, inclusiv prin înmulţirea numărului de funcţionari de stat.

Una dintre cele mai interesante cotituri a fost însă trecerea de la regimul neoabsolutist la cel liberal („semiliberal”), un moment încă relativ puţin cunoscut şi analizat până acum. În mod interesant, în Transilvania anilor 1860-1861 reapare în forţă pe scena politică nobilimea maghiară, care se retrăsese, în semn de protest faţă de regimul Bach, în semn de boicot, într-o pasivitate faţă de neoabsolutism. Brusc, mişcările naţionale reapar din nou, pe alte coordonate, cu aceasta renăscând şi chestiunile inerente anilor revoluţionari 1848 şi 1849. După liniştea care se instalase mai ales în a doua jumătate a deceniului neoabsolutist, Transilvania redevine acum, în ochii Vienei, o provincie problematică. Conflictele făţişe ori surde, care aveau loc pe linia naţional-politică trezesc vigilenţa autorităţilor centrale şi determină acţiunea acestora. În paralel, nobilimea îşi consolidează constant poziţia la nivelul autorităţilor locale, în oficii ajungând deseori persoane „compromise”, care participaseră la mişcarea revoluţionară şi a căror atitudine ostilă Vienei era bine cunoscută.

Pe acest fundal s-a desfăşurat atât o reorganizare a sistemului administrativ-teritorial, prin revenirea la vechea împărţire comitatensă, cât şi o repoziţionare a Transilvaniei în cadrul Monarhiei.

După căderea regimului neoabsolutist, a urmat o nouă perioadă marcată de instabilitate, dar şi de noi tatonări în vederea găsirii unei formule stabile şi convenabile de guvernare. Acest moment, care a durat practic până la instaurarea sistemului dualist, a fost numit de către specialişti regimul liberal sau „semiliberal”, dat fiind faptul că a existat un cadru constituţional mai concret, cu toate că nici regimul neoabsolutist nu poate fi considerat a fi fost fără niciun substrat constituţional, dat fiind că Patenta din 31 decembrie 1851, care desfiinţa documentul constituţional anterior, este de fapt, prin prevederile sale, und document pseudo-constituţional.

În ceea ce priveşte regimul liberal, considerat până în prezent în literatura de specialitate ca fiind un drum direct care a condus spre compromisul dualist, mai ales începând cu anii 1863-1865, în care se părea că Transilvania a jucat un rol important în acest proces istoric, se pare totuşi că primii paşi în această direcţie au fost mult mai timpurii, mai ales dacă amintim că în organigrama oficială a administraţiei Imperiului din anul 1855, acesta era considerat ca fiind alcătuit din „provinciile ereditare” (Cisleithania) şi „Ţările ungureşti” (Transleithania). Astfel, anumite viziuni, dintre care acest fapt este ilustrat doar cu titlu exemplificativ, pot fi reconsiderate, mai ales din prisma materialului inedit existent în diferite arhive.

În acest context, numărul redus de abordări privitoare la politica centrală a Imperiului Habsburgic faţă de Transilvania, şi în mod deosebit faţă de statutul acestuia în cadrul Imperiului explică cu uşurinţă lipsurile în interpretarea exactă a statutului Transilvaniei (având în epocă titlul de „Mare Principat”) în cadrul complex al Imperiului habsburgic. Printre preocupările meritorii putem însă aminti pe cele ale lui Karl Hugelmann în perioada interbelică, iar mai recent, pe cele ale lui Zsolt Lengyel.

Şi din prisma relaţiilor internaţionale, care au cunoscut o intensificare deosebită imediat după căderea regimului neoabsolutist, mai ales din prisma revenirii în prim-plan a problemei/problemelor naţionale în Imperiu, poziţia Transilvaniei rămâne de analizat, dată fiind complexitatea raporturilor de aici, dat fiind că avem de-a face cu o provincie periferică, având legături intense cu statele vecine Imperiului austriac. În general, cum aminteam, cu deosebire începând din anii 1860-1861, problematica naţională a ajuns în prim-planul politicii în Transilvania şi a determinat într-un mod esenţial politicile promovate. După zece ani în care a dominat o tabuizare a acestei chestiuni, problemele puse în anii 1848-1849 revin iarăşi, apărând tensiuni pe falia demarcată de mişcarea naţională românească pe de o parte, şi de nobilimea ardeleană, preponderent maghiară, de cealaltă. Fenomenele conexe acestor relaţii, jalonate mai ales de evenimentele anilor 1861, 1863 ori 1865 trebuie de asemenea analizate într-un context mult mai larg, tocmai din prisma statutului Transilvaniei în cadrul Monarhiei şi din cea a relaţiilor dintre Marile Puteri care au influenţat hotărâtor dinamica evenimentelor.

În perioada amintită, Transilvania a trecut prin numeroase regimuri politice, marcate de condiţii diferite în care fenomenele sociale, politice ori economice se puteau manifesta. De asemenea, din punct de vedere legal ori funcţional, provincia în sine a suferit numeroase repoziţionări, de la o provincie învinsă la începutul deceniului neoabsolutist, la una care încerca prin resursele proprii să-şi croiască un drum, şi până la absorbţia în sistemul administrativ al Ungariei, care a survenit treptat după anul 1867. Punctul central al acestui demers de cercetare este tocmai analizarea politicilor practicate dinspre Viena pentru găsirea unui optimum în ceea ce priveşte statutul şi funcţionarea uneia dintre cele mai importante ţări ale Coroanei.

Proiectul de faţă îşi propune să reconstituie mai ales elementele care ţin de definirea statutului Marelui principat al Transilvaniei, din prisma legilor ori prevederilor constituţionale, emise în perioada 1849-1867. Acest demers de cercetare doreşte să aducă numeroase completări stadiului actual de cunoaştere a acestor aspecte, dată fiind, pe de o parte, lipsa abordărilor din prisma reglementărilor legale existente, iar pe de altă parte, din cauza faptului că atât materialele de bază (textele de lege de exemplu) cât şi bibliografia primară sunt în limba germană. De aceea, considerăm că este de o importanţă majoră oferirea în peisajul istoriografic românesc, a unor studii care să aibă la bază aceste surse de informare.

In primul rând, este prevăzută analizarea cadrului general, constituţional şi organic, al întregii Monarhii habsburgice, mai ales în complexitatea schimbărilor prin care a trecut acesta. Urmează cercetarea cadrului organizatoric şi funcţional al Marelui Principat transilvănean, trecându-se la analizarea statutului pe care această entitate l-a avut în cadrul întregii Monarhii. Un alt aspect important care va fi urmărit este perspectiva comparativă, prin analizarea statutului altor ţări ale Coroanei (din punct de vedere al definirii lor organice, sau din prisma politicilor Vienei faţă de acestea, de exemplu) în comparaţie cu cele ale Marelui Principat al Transilvaniei; această latură poate fi completată cu perspectiva imagologică, mai precis cu modul în care erau văzute chestiunile legate de Transilvania în rândul personalităţilor importante ale Monarhiei.

Pe parcursul derulării proiectului de cercetare, sunt preconizate următoarele etape de lucru:

• Analiza cadrului constituţional general, precum şi al celui local pe baza bibliografiei disponibile în momentul actual, în contextul politicii generale la nivelul Vienei faţă de ţările Coroanei;
• Cercetarea fondurilor arhivistice relevante, mai ales în Arhivele Naţionale Austriece (Viena) şi Arhivele Naţionale Ungare (Budapesta);
• Coroborarea informaţiilor obţinute şi redactarea de materiale ştiinţiice care să aducă clarificări privitor la obiectivele cercetării.

Publicatii

Cărţi de autor

• De la privilegiu la uniformizare. Saşii transilvăneni şi autorităţile austriece în deceniul neoabsolutist (1849-1860), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2008, 370 p.

Ediţii

• Mişcarea naţională a românilor din Transilvania între 1849-1918. Documente, vol. II., Editura Academiei Române, Bucureşti, 2004. (Coeditor)
• Mişcarea naţională a românilor din Transilvania între 1849-1918. Documente, vol. III., Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006. (Coeditor)
• Mişcarea naţională a românilor din Transilvania între 1849-1918. Documente, vol. IV., Editura Academiei Române, Bucureşti, 2007. (Coeditor)
• Vierhundertfünfzehn Tage in Wien. Das Tagebuch der siebenbürgisch-sächsischen Nationaldeputation (1850-1851) , Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007, 463 p. (grant CNCSIS TD 426/2006)
• Mişcarea naţională a românilor din Transilvania între 1849-1918. Documente, vol. V., Editura Academiei Române, Bucureşti, 2010. (Ceditor)
• Revoluţia transilvană de la 1848-1849. Date, realităţi şi fapte reflectate în documente bisericeşti ortodoxe 1848-1850 (coeditor; coord. Dr. Dumitru Suciu), Editura ASAB, Bucureşti, 2011, 588 pp.

Coordonări de volume

• Extincta est lucerna orbis. John Hunyadi and his time [Mélanges d´histoire Générale. Nouvelle Série I/2]. IDC Press Cluj-Napoca, 2009, 562+XXXII pp. (coeditor).
• Coordonator al seriei de publicaţii „Reihe Geschichte, Urkunden und Quellen” a Institutului German din Cluj (sub egida Universităţii Babeş-Bolyai) împreună cu prof. univ. dr. Rudolf Gräf. În această serie au apărut până acum 5 volume (Loránd Mádly, Vierhundertfünfzehn Tage in Wien. Das Tagebuch der siebenbürgisch-sächsischen Nationaldeputation (1850-1851), 2007; Ulrich Burger-Rudolf Gräf, Klausenburg. Wege einer Stadt und ihrer Menschen in Europa, 2007; R. Gräf, Timişoara sub asediu, 2008; L. Mádly, De la privilegiu la uniformizare. Saşii transilvăneni şi autorităţile austriece în deceniul neoabsolutist, 2008 şi Peter Moldovan, Pace şi Război, 2008).

Studii

• Zwischen Wirren und Ordnung. Die letzten Monate des Jahres 1849 und die Siebenbürger Sachsen (Între haos şi ordine. Ultimele luni ale anului 1849 şi saşii transilvăneni) în Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Series Historia, anul XLIX, Cluj-Napoca, 2004;
• Încercări de activitate politică ale saşilor transilvăneni după 1850. Încetarea activităţii Universităţii săseşti şi noua ordine a pământului crăiesc (1850-1852) , în Anuarul Institutului de Istorie „George Bariţ” din Cluj-Napoca, Series Historica, XLIV, 2005, pp. 173-192;
• Mentalităţi şi percepţii politice reflectate în poezii, cântece şi pamflete ale saşilor ardeleni în perioada 1849-1860, în „Anuarul Institutului de Istorie „George Bariţ” din Cluj-Napoca, Series Historica, XLVI, 2007, p. 159-182.
• Corespondenţa personală a guvernatorului Karl zu Schwarzenberg cu ministrul de interne Alexander von Bach. Informaţii inedite privitoare la deceniul neoabsolutist în Transilvania, în „Apulum”, XLIV, Alba Iulia 2007, p. 531-542.
• Les Réformes concernant la division politico-administrative de la Transylvanie dans le décennie néo-absolutiste, în „Transylvanian Review”, vol. XVII, No. 1., spring 2008, p. 79-89.
• Problema organizării Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania şi chestiunea „Constituţiei Bisericeşti” pentru evanghelicii saşi în perioada neoabsolutistă, în „Anuarul Institutului de Istorie George Bariţiu”, Series Historica, XLVII, 2008, p. 45-59.
• Proiectele statutelor pentru reprezentanţele de ţară – o cotitură în conceptul politic neoabsolutist privind ţările Coroanei, în „Anuarul Institutului de Istorie George Bariţiu” Series Historica, XLIX, 2010, p. 49-66. (Grant CNCSIS ID 2405);
• Die Modernisierung der Verwaltung und das Beamtentum in Siebenbürgen zur Zeit des Neoabsolutismus, în „Transilvanian Review”, nr. 1/2010, pp. 22-31. (Grant CNCSIS ID 2405);
• Chestiunea subvenţionării şcolii româneşti din Braşov în rapoartele diplomatice austriece (1894-1900) , în „Studia Universitatis Petru Maior”, Historia, 10, 2010, pp. 70-78. (Grant CNCSIS ID 816);
• Umbrüche und Kontinuitäten in Rumänien. Die rumänische Wende 1989, ihre wissenschaftliche Deutung und öffentliche Erinnerung, in „Das Ende des Kommunismus. Die Überwindung der Diktaturen in Europa und ihre Folgen, Klartext Verlag, Essen, 2010, pp. 195-209 (coautor cu R. Gräf);
• Dotaţia naţională a Universităţii săseşti din august 1850 şi însemnătatea acesteia, în Anuarul Şcolii doctorale “Istorie. Civilizaţie. Cultură”, vol. I., Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2005, pp. 263-272;
• Eforturile saşilor transilvăneni pentru afirmarea şi păstrarea identităţii în perioada neoabsolutismului (1849-1860) şi rolul Bisericii Evanghelice, în „Identitate şi alteritate. Studii de istorie politică şi culturală”, vol. 4, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 119-124.
• Atitudini ale autorităţilor imperiale austriece faţă de tendinţele politice ale saşilor transilvăneni, în Anuarul Şcolii Doctorale „Istorie. Civilizaţie. Cultură”, vol. II., Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2006, p. 312-325.
• Un episod din relaţiile saşilor ardeleni cu Viena: raporturile cu ministrul cultelor şi învăţământului Leo Thun, în „Biserică, Şcoală, Identitate. In Honorem Nicolae Bocşan”, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 297-304.
• La personalité de Jean Hunyadi reflétée dans l’historiographie transylvaine allemande du XIXe siècle, în John Hunyadi and his Time, IDC Press, Cluj/Napoca, 2007, p. 87-92.
• Reforma împărţirii politico-administrative a Transilvaniei în deceniul neoabsolutist, în „Schimbare şi devenire în istoria României” (coord. Ioan şi Sorina Bolovan), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2008, p. 117-128.
• Istorism, germanitate şi romantism în ideile istorice săseşti din deceniul neoabsolutist (1859-1860) , în volumul „Romantism şi modernitate. Atitudini, reevaluări, polemici”, (coord. Andi Mihalache şi Alexandru Istrate), Iaşi 2009, pp. 157-166.
• Consultările la nivel ministerial privind noua organizare a Transilvaniei, în primăvara anului 1851, în în Anuarul Şcolii Doctorale „Istorie. Civilizaţie. Cultură”, vol. III., Cluj-Napoca, 2007, pp. 133-144;
• Pseudoconstituţionalism sau un nou absolutism? „Patenta” de la 31 decembrie 1851 şi reforma constituţională a Monarhiei dunărene, în „Pe urmele Trecutului. Volum omagial Nicolae Edroiu”, Editura Academiei Române, 2009, pp. 465-474.
• Die Finanzbehörden in Siebenbürgen. Aufbau, Funktionalität und Vorschriften im Jahrzehnt des Neoabsolutismus (1849-1860) în „Relaţia rural-urban: Ipostaze ale tradiţiei şi modernizării”. Cluj-N., Presa Universitară Clujeană, 2010, pp. 317-330. (Grant CNCSIS ID 2405)
• Două destine la cotitura istoriei: poetul Todor Manojlovic şi sociologul Cornel Grofşorean, în „Studii şi cercetări. Actele simpozionului Banatul – trecut istoric şi cultural”. Editura ICRV – Editura Fundaţiei române de etnografie şi folclor din Voivodina, Novi Sad 2010, pp. 147-155.