Nume: PUPEZA Luca Paul
Tema: Tema de cercetare domeniul studii literare - Aria tematică : MOŞTENIRE CULTURALĂ, EXPERIENŢE REGIONALE ŞI CONTEXT EUROPEAN ÎN EVOLUŢIA IDEILOR LITERARE ROMÂNEŞTI
Partener: Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj Napoca
Proiect: Ideologie şi putere. Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei şi funcţiile lor
Date de contact:
paulpupeza@yahoo.com
Descarca CV PUPEZA Luca Paul
Ideologie şi putere. Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei şi funcţiile lor
Materialul arheologic reprezentă principalul izvor de informaţii despre regatul dac din sec. I a. Chr. – I p. Chr. Fortificaţiile, ceramica sau podoabele sunt sursele principale în descifrarea acestei civilizaţii. Dar artefactele nu vorbesc doar despre funcţia lor implicită, ci ele pot vorbi şi despre ideologii, credinţe religioase sau tradiţii. O cetate - o funcţie principală este un construct al arheologiei funcţionaliste, dar această perspectivă este limitată. Dincolo de funcţia militară, politică sau economică, cetăţile dacice trebuie privite şi diferit, din perspectiva arheologiei cognitive, ca simboluri ale puterii, dovezi ale autorităţii, elemente definitorii ale unei ideologii.
Puterea impune limite şi le face vizibile, zidurile delimitând spaţii cu funcţionalităţi diferite. Puterea militară se bazează atât pe posibilitatea cât şi pe acţiunea efectivă de impunere prin forţă. Puterea socială constă în capacitatea de a controla activităţile unui grup pentru a acumula beneficii. Puterea economică presupune controlul resurselor, al drumurilor, al centrelor de producţie şi al pieţelor. Pentru a servi ca şi sursă de putere, puterea ideologică trebuie controlată. Materializarea ideologiei în forme tangibile, monumente, obiecte ori ceremonii, poate oferi un asemenea control. Monumentele publice sunt necesare pentru că transmit unui număr mare de indivizi un mesaj simplu: putere, siguranţă, bogăţie. Cetatea este prin definiţie un loc de apărare cu un caracter profund militar dar ea cuprinde mai mult decât elemente de fortificare. Cetăţile dacice sunt un exemplu de materializare a puterii, fie ea politică, economică sau religioasă, fiind o transpunere în practică a unei ideologii a elitelor.
Din punctul de vedere al cercetării teoretice dar şi al abordărilor practice inovative, descoperirile arheologice din România au pierdut teren. În acord cu noile tendinţe, modele arheologiei funcţionaliste nu mai sunt considerate astăzi ca fiind suficiente, arheologia cognitivă, ce deplasează centrul de interes dinspre material spre simbol, oferind un model complementar de interpretare. Fiind modele teoretice, aplicabilitatea teoriilor cognitive n-ar trebui restrânsă la o epocă sau la un teritoriu. Simbolul este o manifestare a conştiinţei umane, folosirea lui fiind întâlnită în cadrul tuturor societăţilor umane. Totuşi, imitarea unor modele aruncă interpretarea într-o zonă a generalizării excesive. Studiată din această perspectivă, civilizaţia dacică ar deveni doar o imitaţie nereuşită a celei greceşti. Toate aceste direcţii teoretice de abordare trebuie integrate în arheologia românească, căutându-se implementarea lor şi nu imitarea.
Direcţia de cercetare trebuie orientată dinspre exterior spre interior. Cadrul general al civilizaţie dacice fiind cunoscut, identificarea tuturor acestor noi perspective interpretative face parte din primul pas, cu un accent pus pe cazurile particulare. Al doilea pas este unul intern. Descoperirile arheologice trebuie selectate, trecerea lor prin mai multe filtre fiind absolut necesară. Ultimul pas constă din întâlnirea celor două direcţii, modelul extern fiind implementat pe particularităţile interne.
Unul dintre obiectivele principale ale proiectului este de a contura o imagine credibilă a cetăţilor dacice, văzute nu doar din perspectiva arheologiei clasice, de tip funcţionalist, ci şi a arheologiei sociale sau cognitive. O asemenea direcţie presupune abordări specifice antropologiei, psihologiei, sociologiei sau filosofiei, rezultatele fiind utile nu doar arheologiei ci şi acestor ştiinţe în particular.
Dat fiind amploarea subiectului abordat, metodologia de cercetarea va fi una complementară, folosindu-se metode cantitative, inductive sau comparative. Metoda cantitativă, cu orientare pozitivist-explicativă, este una de tip investigativ, de culegere a datelor. Ea este utilă la începutul unui demers ştiinţific care se bazează pe material, aşa cum este cazul proiectului de faţă. În interpretarea datelor metoda principală utilizată pentru elaborarea unor teorii credibile va fi cea inductiv-comparativă. Partea inductivă ţine mai mult de observaţiile de ordin arheologic făcute în teren, de cadrul descoperirilor, partea comparativă presupunând analiza acestor descoperiri împreună cu izvoarele scrise, căutându-se identificarea de similitudini, reguli sau elemente comune. Această metodă presupune o serie de etape succesive precum examinarea faptelor pe baza datelor cunoscute, formularea unei ipoteze explicative, analizarea implicaţiilor acestei ipoteze şi verificarea acestor implicaţii cu ajutorul unor date suplimentare din domenii conexe. Teoria explicativă este cea care ordonează datele adunate şi focalizează cercetarea. Un cumul de teorii vor forma o imagine de ansamblu credibilă, apropiată de adevărul istoric.
Cetăţile dacice îndeplineau funcţii multiple, unele transparente pentru cercetătorul contemporan alte opace. Identificarea acestor funcţii este posibilă, iar mecanismele prin care ele se îmbină pot fi determinate. În spatele acestei structurări pot fi stabilite strategii ale puterii şi pot fi conturate ideologii.