Nume: RADUTA Doina Magdalena
Tema: Tema de cercetare domeniul studii literare - Aria tematică : MOŞTENIRE CULTURALĂ, EXPERIENŢE REGIONALE ŞI CONTEXT EUROPEAN ÎN EVOLUŢIA IDEILOR LITERARE ROMÂNEŞTI
Partener: Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj Napoca
Proiect: Libertăţi paradoxale. Autonomie şi ideologie literară în ultimul deceniu comunist
Date de contact:
magdalena.raduta@litere.ro
magda_raduta@yahoo.com
Profil
Descarca CV RADUTA Doina MagdalenaLibertăţi paradoxale. Autonomie şi ideologie literară în ultimul deceniu comunist
Construindu-şi ipoteza generală de lucru în jurul utilizărilor particulare în comunism ale perechii autonomie / heteronomie literară, proiectul îşi propune să investigheze cu precădere modul în care autonomia (relativă) a spaţiului literar este folosită în ultimul deceniu comunist în moduri complet opuse: pe de o parte, grupurile „estete” (criticii reuniţi în redacţia revistei România Literară, o parte a conducerii Uniunii Scriitorilor) recurg la argumentul autonomiei literare pentru a bloca – sau măcar a diminua – intruziunile ideologiei de partid, aşadar pentru un scop heteronom; pe de altă parte, scriitorii reprezentanţi ai heteronomiei, foarte apropiaţi de polul puterii, recunosc autonomia ca valoare literară specifică şi, în ciuda poziţiei lor politic-privilegiate, îşi resimt (şi denunţă în polemicile din revistele vremii) marginalizarea literară. La aceasta se adaugă un al treilea recurs la argumentul autonomiei, cel al criticilor literari din exilul parizian, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca: în faţa heteronomizării accentuate a spaţiului literar al ultimului deceniu comunist, ei aleg, pentru restabilirea stării normale (care, în spiritul modernităţii, este pentru ei, indiscutabil, starea autonomă), o heteronomie inversă faţă de aceea din spaţiul intern. Paradoxul recursului la argumentul autonomiei se construieşte din însumarea acestor trei imagini contrastante: toţi actorii din spaţiul literaturii anilor 70-80, inclusiv cei ce fac literatură heteronomă, declară în continuare autonomia literară drept valoare literară specifică, legitimantă, dovadă supremă a „normalităţii” spaţiului literar. Şi aceasta în situaţia unui control din ce în ce mai acerb al statului comunist: cenzură politică, supraveghere permanentă de către aparatul de represiune, criză economică afectând circuitele de imprimare şi difuzare a cărţilor, viaţă cotidiană în perpetuă degradare.